Mare anunt!

Imi voi transfera postarile de pe acest blog pe un altul de pe wordpress. Acest lucru il voi face treptat deci blogul acesta nu va fi de negasit de la inceput. Deja am transferat cateva. Blogul de transefer este http://ankutzika.wordpress.com (am vrut sa-l pun ca link dar vad ca nu merge, blogger-ul nu-mi permite sa fac reclama blogurilor de pe wordpress). Oricum pentru cei interesari gasiti blogul la lista mea de bloguri.

Rom Tricolor!

Susţin Rom Tricolor nu Rom American. Mă întreb, americanii au vreo ciocolata cu steagul României pe ea? Nu şi ştiţi de ce? Pentru că pentru ei a fi naţionalist înseamnă ceva. Hai să aratăm că şi noi putem fi la fel.

Sindromul Twilight

M-am hotarat! M-am înarmat cu mult curaj si o spun oficial: sunt fană Twilight. Recunosc că am văzut prima parte de două ori şi prima dată am zis ca nu e cine ştie ce pentru ca era mai altfel şi accept mai greu schimbările. Altfel pentru că nu apăr colţi şi vampirii sclipesc în lumina soarelui dar pe de altă parte mi-a plăcut cum a fost realizat. La o a doua privire mi-am dat seama defapt care e esenţa filmului şi am înţeles ceea ce a vrut sa sublinieze şi să arate autoarea carţilor după care au fost realizate filmele şi anume partea pozitivă a acestor damnaţi care au fost subiect de filme mulţi ani, de la Dracula la Edwuard din Twilight (nu îl compar pe Edwuard cu Dracula, să se înţeleagă clar...nu vreau să creez controverse şi să dau naştere la comentarii tâmpite). Cum spuneam, a doua oară mi-a placut mult. Aşa de mult încât am văzut şi celelalte două parţi, New Moon şi Eclipse în care întâlnim o altă specie a acestei "lumi de poveste" şi anume vârcolacii. Cei cărora le place filmul şi sunt fascinaţi de mitul vampirilor cu siguranţă mă vor înţelege :) În concluzie o spun clar şi răspicat: am fost şi eu răpusă de aceasta "molima" cum o numesc unii, sufăr de sindromul Twilight, sindrom pentru care în prezent nu am tratament. Poate în timp voi reuşi să capat imunitate dar acum nu mă interesează să imi caut leac.


P.S. Probabil veţi crede ca am fost şi eu fermecată de actori dar nu e cazul. Recunosc, sunt ok dar imi place mult povestea în sine.
Pentru cei interesaţi de filme cu vampiri, le recomand şi Asistentul Vampirului.

Veronica Micle

Am citit azi pe internet biografia şi câteva din poeziile Veronicăi Micle şi m-a impresionat povestea ei. Pe lângă faptul că era o femeie frumoasă şi plină de graţie era şi o femeie inteligenta, vorbea franceza şi germana, iar cunoştiintele ei depăşau cu mult nivelul doamnelor de salon. O femeie tânăra, blonda,cu părul foarte lung, uşor ciufulit, ridicat într-un coc parcă ireal din care scăpau două şuviţe. Din păcate Veronica s-a sinucis bând arsenic în 4 august 1889, în acelaşi an în care a murit şi Eminescu. Pentru mai multe informaţii da-ţi click aici
Pentru final voi posta o poezie pe care Veronica a scris-o în 20 de minute înainte de a afla de moartea iubitului ei. Poate a fost o coincidenţă...sau poate nu.

Raze de lună

“Ce n-ar da un mort în groapă pentr-un rasarit de lună!”
Ai zis tu, şi eu atuncea, când pe-a dorului aripe
Duşi de-al iubirei farmec, - privind cerul împreună -
Noi visăm eternitate în durata unei clipe.
“Ce n-ar da un mort din groapă pentru-o jerbie de rază”
Ce din lună se coboară şi pământul îl atinge;
Să mai simtă încă-o dată fruntea că i-o luminează
Şi că-n pieptul său viaţa cu caldură se răsfrânge!
Sigur, noi credeam că dânsul ar schimba cu bucurie
A sa linişte eternă, pacea lui nestramutată
Pentr-o rază de la lună, pentr-o dulce nebunie,
Pentr-o clipă de iubire din viaţa de-altă-dată.
Însă clipa de iubire zboară, zboară făr-de urmă
Şi în locul ei amarul şi pustiul ne rămâne;
Ah! Şi ca să porţi povara unui chin ce nu se curmă
Tu cu moartea ta în suflet te târăşti de azi pe mâne
Dac-ar da un mort din groapă pentr-un răsărit de lună
A sa liniste eternă, eu aş da de voie bună
Toate razele de lună, toate razele din soare
Să te pot uita pe tine, să simt sufletul că-mi moare. (16 iunie 1889)

Obosită

M-am plictisit să fiu eu cea care le ştie pe toate (ma simt narcisită) şi care critică. Am decis de căteva zile să fiu mai amabila şi mai puţin rautăcioasă dar ştiu că nu am cum să rezist. Si nu! Nu sunt frustrată. Nu critic din frustrare ci mă amuză prostia omenească. Şi da am prieteni. Este adevărat că nu sunt mulţi dar ŞOC există oameni care ma suportă (care merita un premiu, nu ştiu cum rezistă) şi care ironic...ţin la mine :)).
Bun, am vorbit destul despre mine. Promovez cultura şi sigur există persoane interesate ca doar ţara asta mai are şi oameni :) În dreapta se poate accesa libraria online Litera.

Ce tocăniţă e limba de lemn?

Azi am auzit un lucru care m-a lăsat fără cuvinte. Fac un material despre limba de lemn a discursului european şi din lipsă paţială de material pentru studiul de caz am zis să întreb şi eu o cunoştinţă, nu foarte apropiată mie dar care ar fi putut reprezenta o sursă de cunoştere şi informaţie. Wrong!!! Fata cică e jurnalistă dar nu a auzit de LIMBĂ DE LEMN a Uniunii Europene!!! Limbajul de lemn există la cele mai mici nivele. Există un limbaj de lemn al soacrei, al parinţilor, al bătrânilor faţă de tineri şi ea nu a auzit de un limbaj de lemn al marilor puteri actuale. Dacă limba de lemn există peste tot în jurul nostru, nu e logic ca Uniunea Europeană a fost şi ea atinsă de acest tip de limbaj? Limba de lemn e limba puterii. Pe cuvânt ca eu încă vreau să cred că nu a înţeles întrebarea, deşi între noi fie vorba, întrebarea a fost formulată corect. Pot să înteleg că o persoană care nu are tangenţe cu jurnalismul poate să nu fi auzit termenul "limbă de lemn" dar să spui ca eşti jurnalist şi nu ai auzit de aşa ceva mi se pare de-a dreptul şocant şi penibil pentru ea. Între timp, evident, mi-am găsit singură material.
Iată aici, pentru ea o definiţie a limbii de lemn. Poate aşa data viitoare se va documenta mai mult. Poate nu e vina ei că nu ştie. Poate ca atunci când s-a predat "limba de lemn" savura o cafea în afara amfieatrului.
„Se numeşte limbaj de lemn o specie a limbajului din care vorbitorul e absent. Întrucât şi mesajul şi formularea lui sunt integral previzibile, „emiţătorul” nu mai e decât un loc de pasaj, un instrument acefal, care nu participă la ceea ce emite. Proliferarea limbajului de lemn semnalează o multiplă şi ireversibilă necroză: cuvintele se usucă, ideile îngheaţă, oamenii împietresc. Faptul de a comunica îşi pierde sensul, exerciţiul gândirii e suspendat. Efectul e, simultan, comic şi înfiorător: viaţa cade în stereotipie, microfonul îl devorează pe orator, scena îşi înghite actorii. Limbajul de lemn e expresia „obiectului” din noi, discursul acelei părţi din alcătuirea noastră în care s-a instalat moartea" (Andrei Pleşu, Chipuri şi măşti ale tranziţiei, 1996)

Stiu ca nu e cel mai frumos lucru sa cersesti voturi...dar daca totusi se poate...VREAU VOT :D

http://www.tamagochi.ro/pet-tiziu


P.S. asta inca nu e un gest disperat